Ce emotii am avut in prima zi de scoala! “Asta inseamna scoala? Asa plictisitor?”

S-a facut liniste! In sfarsit! Nu mai umbla niciun Duracell la turatie maxima prin casa! Pe Thomas am reusit sa-l adorm la 21.30, desi mai aveam putin si “cadeam pe baricade” inaintea lui. Este 22.30 si Davidutzul meu cel Americanutz a pus capul pe perna si dus a fost! Nicio poveste, nimic! Eu n-am dormit toata noaptea si am avut emotii mai mari decat el pentru prima zi de scoala! Alarma telefonului a sunat la 6 dimineata. Am facut repede un gris cu lapte, m-am pregatit cu ochii intredeschisi si l-am trezit pe David in jurul orei 7. A avut timp sa-si faca 2 sau 3 filmari pentru canalul lui de Youtube, Sa invatam cu David!, pe care o sa-l lansam curand. Povestea cum s-a trezit si ce emotii are ca merge la scoala…

Ma gandeam ca dupa 2 luni de vacanta intense, de desene, colorat, plimbat, tableta, dormit pana la 10.30-11.00 o sa-l ia plansul si nu se va putea trezi asa usor dimineata. A fost mai mult decat perfect! La 7.50 ieseam pe usa si ne indreptam spre scoala. Am ajuns! Agitatie, lacrimi, aglomeratie, flori, copii mici si mari, parinti emotionati, copiii si mai si. Al meu era putin “flower power”, eu… topita, lesinata… Doamne, dar ce emotii am avut! Dupa ce am urcat in clasa si am lasat copilul relaxat in banca, langa o fosta colega de gradinita, ora de asteptare din curtea scolii mi-a dat si mai rau palpitatii. M-au napadit gandurile. Cum o sa fie, ce o sa fie, daca iese plangand, daca nu-i place, daca nu mai vrea maine? Am avut noroc! L-am preluat cu gura pana la urechi! “De ce asa putin? Mi-a placut! Mai venim si maine? Asta inseamna scoala? Asa plictisitor? Fara teme si altele? Cand cumparam rechizitele? Hai, mergem azi? Nu ne-a certat doamna! A fost bine!” Si-a scos Eugenia din rucsac si a inceput sa manance cu pofta! “E bine daca scoala ii face pofta de mancare,” imi zic, cu gandul la ce o sa-i pun in pachetul de scoala in fiecare zi, avand in vedere ca am cel mai mofturos copil ever! “Si la After cum o sa fie? Maine mergem cu autobuzul? Tot asa putin o sa fie?”. Si cu o seara inainte de inceperea scolii nu se mai terminau intrebarile!

Ce vreau sa spun e ca David doarme si eu ma uit si ma tot uit pe “repeat” la pozele pe care i le-am facut de dimineata, in prima zi de scoala, la clasa 0, si vad un copil matur, sensibil, responsabil, dornic de cunoastere si explorat. Cand a trecut timpul si a crescut atat? Cand am ajuns aici? Sunt atat de emotionata si recunoscatoare pentru tot! Sa fii bun, cuminte si la fel de smart boy cum te stiu, copilul meu! Sa–ti creasca aripi, sa ajungi cat mai sus si sa ma faci cea mai mandra mamica din lume. Nu ca n-as fi, dar stiu cat poti si ce imi doresc de la tine! Sa iti creezi un viitor frumos si sa ajungi un adolescent responsabil si un adult la fel. TE IUBESC!

P.S.: Nu stiu cat de coerenta am fost, este putin trecut de 12 noaptea si inca mai am emotii si m-a luat un somn de zile mari. Stiu doar ca urmeaza o perioada in care o sa urasc alarma telefonului, o sa caut camasi si tricouri albe in tot mall-ul, pentru ca urmeaza uniforma, o sa fiu probabil destul de morocanoasa si voi astepta weekend-urile cu mare drag si dor! Dar am copil prescolar! Asta e tot ce conteaza!

L.T.: Azi am devastat mall-ul (adica in a 2-a zi de scoala) am gasit camasi albe, tricouri polo mai putin, pantaloni bleumarin, am baut doar o cafea (de regula duc 2-3 pe zi:) ), multa cola si abia am asteptat sa ma intind putin in pat, pentru ca m-am trezit de la ora 6 dimineata. S-a intamplat abia spre ora 23.00 si daca toate zilele vor fi asa de-acum incolo, tind sa cred ca in curand voi ajunge la recuperare…Oare toate mamicile simt la fel?

( Nu am cumparat rechizite si haine pentru prima zi de scoala si bine am facut! Am asteptat prima sedinta cu parintii in care am fost anuntati ce culoare are uniforma si ce trebuie sa cumparam exact pentru copii.)