Sfatul specialistului

Doamne-Doamne are jucarii sus in cer? Ce explicatii ii dai copilului tau despre moarte?

By  | 

Stiu ca este inceput de an si trebuie sa avem un vibe pozitiv si voios, insa am tot amanat sa scriu un articol pe care l-am pregatit de ceva timp, asa ca a venit momentul… A inceput sirul intrebarilor incomode din partea lui David, baietelul meu, care are acum 4 ani si 5 luni. Desi ne tot pune in dificultate cu diverse curiozitati, pentru ca trebuie sa gasim raspunsurile “perfecte” si care sa il multumeasca pe deplin, cuvantul pe care il repeta cel mai des este despre moarte! Stiu! Pare sinistru, dar curiozitatile nu ii dau pace!

Ce parere are despre moarte un copil de 4 ani?

De la 4 ani si 2 luni, David a inceput sa-i asculte melodiile lui Smiley. A pus “Acasa” pe repeat si dupa ce a tot ascultat versurile in care artistul spune “M-am nascut, traiesc si o sa mor…”, au venit mai multe intrebari, una dupa alta:

“Cine l-a creat pe Doamne-Doamne?”, “Ce inseamna lume?”, “Doamne-Doamne are jucarii sus in cer?”, “De ce trebuie sa murim?”, “Unde ne ducem dupa ce murim?”, “Mai exista o viata si acolo sus, la Doamne-Doamne?”, “Mami, eu nu vreau sa mor niciodata, nici tu, nici eu! Vreau sa traiesc mereu ca sa te am pe tine”… Si intrebarea inceputului de an a fost: “Voi cat o sa stati pe pamant?”

Ca sa fiu sincera, prima data m-a cam lasat fara cuvinte si nu prea am stiut cum sa reactionez si ce sa raspund mai intai…Apoi am inceput sa-i explic cate ceva despre Doamne-Doamne si unde locuieste, despre unde se duc oamenii buni si cei rai atunci cand nu mai sunt in viata. Si am fost curioasa sa aflu si parerea unui specialist despre acest interes al copiilor despre viata si moarte si existenta, in general.

                                                            Gabriela Maalouf

Psihoterapeutul Gabriela Maalouf mi-a raspuns la cateva intrebari si ii multumesc pe aceasta cale! Daca aveti nevoie de raspunsuri, ca sa stiti ce sa le transmiteti mai departe copiilor curiosi, va invit sa aflati informatii interesante. In plus, am gasit la Targul Gaudeamus o carte sugestiva, “Bunicul Elefant isi ia ramas-bun / Ce se intampla cand cineva drag moare?”, pe care am cumparat-o de la Editura Corint, care este superb ilustrata de Miriam Cordes. Este o carte sensibila si am considerat-o un punct de plecare in dialogul pe care l-am avut cu David despre ce inseamna disparitia din aceasta lume, despre speranta si iubire. Asa ca vi-o recomand cu drag! Copilului i s-a parut interesanta.

 

  • Gabriela, de unde vine acest interes al copiilor despre viata, moarte, existenta in general?

Copiii sunt într-o continuă aventura a vieții, ca și noi de altfel. Cu toții suntem curioși și dornici să deținem noi și noi informații. Astfel, ne vedem micuții descoperindu-și corpurile de care habar nu aveau că există și se speriau ori de câte ori se mișcau. Încet încet devin din ce în ce mai independenți explorând mediul înconjurător. Pun multe întrebări și încep să facă legături între cauză și efect, descoperă consecințele. Așa cum este firesc să întrebe de ce oamenii mănâncă, cum ajung copiii în burtica mamei și de e obligatoriu să doarmă, tot așa este cât se poate de natural să își dorească să înțeleagă moartea. Ei pot auzi despre moarte fie din povești, filme, desene animate, muzică sau pot experimenta moartea unor apropiați (bunici, rude sau cunoștințe). Dacă la început interesul este similar ca intensitate ca și pentru restul misterelor vieții, procesarea informației vine din felul în care părinții se mobilizează în a da explicațiile mai departe.

  • Are legatura cu subconstientul, cu ceea ce se intampla in mintea lor inca de cand se nasc sau din timpul vietii intrauterine? Se lasa influentati si de ceea ce aud sau ce vad in jurul lor, pe tableta sau la TV?

Nu putem exclude dimensiunea subconștientului. După cum bine știm suconștientul si inconstientul sunt responsabile de mai bine de 90% din gândurile și acțiunile noastre. Așadar, conform teoriei lui Jung (psiholog, psihiatru elvetian) inconștientul colectiv este un datum universal. Altfel spus fiecare fiinţă omenească are de la naştere  în dotarea sa psihică un strat arhetipal. Arhetipurile constituie structura inconştientului colectiv. Acestea sunt reprezentate drept dispoziţii înnăscute de a experimenta şi reprezenta situaţii şi conduite specifice umane. Astfel, întâlnim diverse arthetipuri: maternal, paternal, eroul, altruistul formate în anumite tipuri de relații. Naşterea, moartea, puterea sunt controlate de arhetipuri, spune Jung.

Practic toate convingerile noastre, emoțiile, gândurile, tot ceea ce trăim și aducem în relații formând astfel de arhetipuri se înregistrează ca într-un fel de librărie universală a conduitei umane. Științele moderne precum genetica sau neuroștiințele vin și ne spun că toate acestea sunt înregistrate în AND-ul uman, copiii venind deja pe lume cu o informație înscrisă transcedental prin acest inconștient colectiv. În cuvinte mai simple, copiii noștri pot veni în această lume cu o informație înscrisă în ADN-ul lor și formată din toate gândurile, convingerile sau temerile noastre.

Nu putem diminua nici puterea de influență a părinților, grupului sau a informațiilor cu care copiii intră în contact.

Altfel spus, moartea și conceptul de moarte poate apărea diferit în fiecare, prin prisma subconștientului și inconștientului, dar și gestionarea lui ulterioară poate fi pozitivă sau negativă în funcție de ceea ce ne influențează din mediul înconjurător.

  • Cum ar trebui sa reactioneze parintii la astfel de intrebari? Ce raspunsuri sa le dam copiilor?

Întotdeauna părinții trebuie să fie corecți și autentici. Nici romanțarea, nici agravarea conceptului nu este de dorit. Orice lucru pe care noi ni-l imaginăm, dar nu îl putem afirma cu siguranță este bine să îl descriem ca propria proiecție asupra fenomenului. Copiilor, le oferim întotdeauna răspunsuri pe care le cunoaștem, fără exagerări.

  • Ce ar trebui sa stie copiii despre moarte?

Copiii ar trebui să știe că moartea există și este parte din viață, din experiența personală a fiecăruia.

  • Cat de sinceri trebuie sa fie parintii cu copiii, atunci cand le explica unele lucruri? Sa-i trateze ca pe niste adulti sau sa le explice in joaca, pe intelesul lor?

Când spui adevărul cuiva nu înseamnă că îl investești neapărat în poziția de adult. Și copiii au nevoie să audă mereu adevărul, chiar dacă acesta este uneori incomod.

Dacă romanțăm ideea de moarte și le spunem că cei dragi merg undeva unde le e foarte bine, că se uită de acolo la ei, că au grijă de ei, s-ar putea să fim nevoiți să răspundem și la alte întrebări firești: “De ce nu mergem și noi acolo unde e bine?” În același timp, dacă exagerăm privind moartea drept o pedeapsă nu facem decât să sporim anxietatea copiilor, pentru că ei înțeleg că vor experimenta asta la un moment dat și se vor gândi mereu cu foarte mare frică.

Le putem citi povești sau face jocuri cu plușuri, când ele își explică una alteia ce este moartea, dacă nu ne simțim confortabil să o spunem pur și simplu. Dar insist, ca informația să fie mereu sinceră, fără alte broderii. De asemnea, să le lăsăm puterea de control a jocului pentru a înțelege mai bine ce cred ei despre asta, care sunt fricile lor.

  • Cum trebuie sa ajunga informatiile la copii? Cum sa le explici astfel incat sa nu-i pacalesti?

Explicația morții ține foarte tare și de credințele fiecăruia sau de religie. Ca să nu îi păcălești, e musai să spui povestea în felul tău, dar la final să menționezi că este doar credința ta sau că așa spune religia din care faci parte, dar nu deții adevărul absolut.

El le-am spus copiilor mei așa:

“Oamenii mor când ajung la o anumită vârstă sau dacă suferă de o anume boală sau au accidente. Eu nu am experimentat această stare, deci nu îți pot spune ce se întâmplă mai departe. E un lucru normal și, de obicei, regula este că oamenii îsi trăiesc din plin viața, părinții își cresc copiii și nepoții.” Cu toate că nu le-am dat niciodată detalii pe care nu le cunosc, despre faptul că oamenii ajung în cer și au grijă de noi, fetița mea este convinsă că bunica mea este o stea și mi-o arată mereu: “Uite-o, mami, pe Mamia!„

Magia în care copiii cred (Mos Crăciun, zâne, oameni transformați în stele după moarte) este prima sursă a optimismului uman. Starea aceea de o să fie bine atât de necesară.

  • Ce argumente trebuie sa aduci in discutie atunci cand tu, ca parinte, incerci sa-i vorbesti copilului despre acest subiect incomod?

Eu aș evita orice poate fi contestat cu “de unde știi?”. Pe de altă parte, noi părinții nu trebuie să ne simțim obligați să le știm pe toate. Le putem oferi oricând copiilor o lecție despre a fi om și de a nu le știi pe toate. Așadar, ne putem oferi ocazia de nu răspunde noi mereu la această întrebare. Putem spune simplu că nu știm să explicăm foarte bine, de aceea vom merge să întrebăm un medic sau alt specialist.

  • Cum explicam copiilor moartea unui om drag?

Mie îmi place să vorbesc despre ce am avut de câștigat din experiența cu persoana repectivă, iar nu despre ce am avut de pierdut în urma morții. Nu i-am lăsat pe copiii mei să fie marcați de emoția mea pentru că era partea mea de trăire a doliului. Le putem povesti că experimentăm tristețe, poate chiar furie sau neputință, dar decidem să privim partea bună a vieții alături de respectiva persoană, lăsând emoțiile să curgă firesc.

  • Ce putem face ca lor sa nu le fie frica de acest lucru si sa il inteleaga exact?

Frica vine din poveștile care nu sunt reale sau sincere. Când spunem că persoana respectivă doarme sau a plecat într-o călătorie lungă atunci le sporim teama. Copiii se pot simți abandonați, se pot întreba de ce au plecat fără ei sau fără să își ia rămas bun. Pot avea perioade în care să refuze să mai doarmă sau să plângă de fiecare data când cineva menționează mersul la culcare. Își pot face chiar ipoteze specifice gândirii magice la copiii mici, de tipul: a plecat în călătoria și nu mai vine pentru că l-am supărat sau pentru că am făcut ceva rău sau i-am zis să nu mai vină la noi.

Frica și percepția deformată asupra morții apare la copii de cele mai multe ori din cele mai bune intenții ale părinților și anume de a nu-i întrista.

Sinceritatea, pe de altă parte, le poate da forța interioară de a procesa informația în mod eficient.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *