Lifestyle
A dat vedetele de la noi pe Picasso, Goya, Rembrandt! Cum a ajuns de la jurnalism, la arta, cu un job de vis!
Am tot urmarit-o pe Facebook si mi-a placut maxim ceea ce vedeam. Mi-am pus chiar intrebarea cum a ajuns sa viziteze lumea, sa exploreze locuri exotice, sa se plimbe atat de mult si sa emane atata fericire! As putea spune chiar ca am fost colege in trustul Ringier. Eu scriam la Libertatea, ea la o revista glossy si frumoasa, Unica. Din 2012, Carola Bidlo are insa o altfel de viata! Una de film, caci datorita job-ului sau actual viata i s-a schimbat total. De la jurnalism a trecut la arta, pe care o mananca pe paine. Dar o las pe ea sa povesteasca despre “living the dream”! Multumesc, Carola, pentru ca ai acceptat sa te destainui pentru Mamica Mondena! Viata bate filmul!
“In februarie 2012 inchideam pentru ultima oara, dupa cinci ani de Unica, usa de la Ringier si faceam cea din urma plimbare cu metroul din Pipera. La cele mai multe job interviuri te intreaba unde te vezi in 5 ani. Si te pregatesti cu raspunsuri sofisticate si previziuni marete ca sa impresionezi. Adevarul este ca habar nu ai si e-n regula! Asta e frumusetea vietii!
Eu pe atunci lucram la o coperta cu Andreea Marin. Cine ar fi stiut ca in doua luni o sa schimb jobul, orasul, tara si o sa functionez pe un alt fus orar, pe un hotel plutitor, cateodata la mii de kilometrii distanta de pamant.
Nu am terminat ultima mea coperta pentru revista Unica si am plecat un pic grabita de situatie. Si cum bine se zice, cand inchizi o usa, se deschide alta!
Usa noua a venit cu bilet de avion spre America si file intregi de istroria artei. Am avut un profesor foarte bun in liceu. Maruntel, pe la 70 de ani care era indragostit de picturile perestre, mezolitic si de scolile de pictura din Renastere. Poate de asta m-a luat curajul pe fast forward cand am dat primul interviu impreuna cu logodnicul meu pentru postul de Asociat Galerie de Arta la una dintre cele mai mari galerii de arta din State.
Dupa alte trei interviuri pe skype si doua luni de toceala, cunosteam mai bine viata lui Rembrand decat al prietenilor apropiati. Stiu ca e rusine, dar nici acum nu-mi amintesc zile de nastere importante dar daca ma trezesti in miezul noptii iti zic toate cele 23 de nume ale lui Picasso!
Park West Gallery are sediul in Michigan si in Miami. Este un business de familie care a crescut din tata in fiu si se bazeaza pe nevoia omului de a fi inconjurat de frumos… de ARTA! Colaboreaza cu sute de artisti contemporani americani, europeni si asiatici si se lauda cu o colectie impresionanta de picturi, desene, semnate de artisti ca Chagall, Picasso, Goya, Rembrandt, Miro. Compania are galerii de arta pe majoritatea vaselor de croaziera, mai mult de 2 milioane de colectionari satisfacuti si livreaza in toata lumea.
In mai anul asta am implinit cinci ani de cand lucrez pentru Park West Gallery. Si daca ar trebui sa descriu intr-un cuvant ,,cursa’’ pana aici ar fi: ,,aventura’’.
Primul pas din avion pe pamant american a fost la fel de impresionant ca si trainingul riguros la care am participat la Miami. In America totul arata ca pe un platou de filmare… perfect, enervant de curat si placut colorat ca si cum a existat un designer la fiecare curba sau cutie postala! Si daca ai impresia ca la Miami trebuie sa stii engleza aflii cand ti-e foame ca puiul nu e chicken ci pollo si foarte repede cauti in vocabularul spaniol invatat de la telenovelele cu Luis Armando si Gaviota cum se zice la suc sau gracias si la cuenta. Oriunde intri vezi cel Putin zece nationalitati diferite. ,,Tara tuturor posibilitatilor’’ a fost luata adliteram cand te uiti in jur si vezi cati imigranti se plimba pe langa tine!
Primul meu training la Miami a fose intens. Tinut de marketing manageri si sales manageri dintre care vezi doar la TED, trainingul te duce cu gandul pe bancile scolii si cateodata la armata cand timp de doua saptamani te scoli la 7AM si termini la 5PM si ti se dau si teme. Ti se dau teste si te bati pe un numar limitat de locuri. Pe scurt, daca nu rezisti si nu ai cunostinele necesare si abilitatea de a demonstra ca poti fi mai mult decat un vanzator de arta chinuit care doar recita un text, primesti un bilet inapoi spre ,,Tara lui Basescu”, pe atunci.
Descrierea jobului unui Asociat presupune sa faci parte dintr-o echipa de sase sau opt persoane care se imbarca pe un vas de croaziera si impreuna cu Directorul de galerie si licitator isi iau responsabilitatea de a avea grija de galeria de pe vas si de a gasi noi colectionari de arta. Partea cea mai tare e felul in care prezentam colectia de la bord si cum te convingem sa devii colectionar. Prin licitatii live, exact cum vezi in filme ca se fac la Sothebies sau Christies, doar o versiune mai calda si cu putin divertisment ca doar ne aflam pe un vas de croaziera si oamenii de la bord au venit pentru experienta vietii lor, nu? 🙂
Intre timp, am invatat multe de la licitatorii cum care am lucrat si am crescut in companie mult mai repede ca oriunde in Romania pentru ca americanii merg pe prinipiul ca daca faci o treaba buna merita sa fii premiat ca sa continui sau sa excelezi in jobul tau! Destul de fair. Dupa primul an am devenit Director de galerie iar acum, impreuna cu logodnicul meu suntem licitatori. Noi suntem head of department in galerie, avem o echipa in subordine, logodnicul meu tine licitatiile de arta iar eu impreuna cu restul echipei ne ocupam de vanzari, marketing si hartogaraie.
A fost poate cea mai potrivita usa pe care am deschis-o, si cea care m-a ajutat sa-mi indeplinesc toate dorintele culinare, pofta de a calatori, mania de shopping si incapatanarea de a detine lucruri materiale din caramida. In Romania daca esti proprietar de casa fara rate la banca pana la 35 de ani esti bogat, nu? Atunci sunt bogata!
Dar cel mai mult imi place ca acum am mai multe case, una plutitoare care ma duce in fiecare zi in colturi diferite ale lumii. Si m-am trezit intr-o zi ca povesteam despre locuri, restaurante preferate din Napoli, Mexic sau Bahamas. Acum cinci ani nici nu ma puteam hotara care e parfumul preferat pentru ca de cele mai multe ori costa trei sferturi din salariu. Da, la revista doar coperta e glossy.
Imi lipseste doar scrisul, uneori si barfa din redactia supra populata, despre cat de slaba e Raduleasca sau cine de cine s-a mai agatat.
Nu mai cites démult revistele de can can online. Daca aveau un intro catchy acum cinci ani, azi se lauda cu minciuni. Am ramas fidela catorva publicatii online si imi compar Vogue si orice ma atrage vizual luna de luna dintr-un port american. Numai urmaresc viata vedetelor din Romania pentru ca mi se par plictisitoare si toate se combina cu astazi, demni puscariasi! Celelate se chinuie sa para importante sau mai nou, devin designer de moda si sunt activiste recunoscute pe social media. Adevarul ese ca probabil numai primesc contracte tv si cumva tre sa castige si ele un ban, nu? Majoritatea lumii insa se lasa prinsa in mrejele acestor dive fabricate de reviste si tv cu identitati indoielnice si caractere de calitate foarte joasa. Din pacate, cred, tara noastra nu sustine valorile adevarate si poate ar merita o coperta cu actori adevarati nu fetite blonde care au trecut de casting dupa ultima marire de sani! Ehhh… si multe altele care nu o sa se schimbe in veci pentru ca si televiziunea ne tine la curent cu situatia Denisei Manelista, personalitate importanta pentru tara!”, isi incheie Carola povestea care i-a schimbat, practic, viata!
0 comments