Sfatul specialistului

Ce trebuie sa stim despre otita la copii?

By  | 

Copiii au adesea probleme cu urechile, iar cea mai intalnita afectiune cu care se confrunta micutii este otita! Doctor specialist ORL Iulia Burghiu- Hobeanu ne-a vorbit pe larg despre inflamatia si infectia urechii. Iata ce trebuie sa stim!

Doctor specialist ORL Iulia Burghiu- Hobeanu

 – Care este cea mai intalnita afectiune la copii si cum se trateaza?

Una din cele mai frecvente cauze de prezentare la medicul specialist ORL este reprezentată de otita medie acuta, incidenta ei fiind strans legata de epidemiile de viroze respiratorii. E important de stiut cã, de cele mai multe ori, otita medie este o complicatie a rinoadenoiditei sau rinofaringitei acute, boala apãrând de obicei la câteva zile de la debutul unei infectii acute a cãilor respiratoare superioare. Infectarea urechii se realizeazã, în acest caz, prin trompa lui Eustachio, care asigurã comunicarea dintre urechea medie si nazofaringe.

Otita medie acuta semnifică o inflamaţie a spaţiului aflat în spatele timpanului de origine bacteriana sau virala. Apare frecvent la copii mici din cauza particuaritățior anatomice ( trompa lui Eustachio este largă, orizontală și scurtă), poziției orizontale a copilului și imunodificienței fiziologică.

Simptomul cel mai des acuzat este otalgia (durerea auriculara), care de obicei este brusca, intensa, pulsatila si accentuata nocturn. Scaderea auzului la urechea afectata este un alt simptom constant. De asemenea, pot aparea acufene (zgomote percepute in ureche), legate de stranut si suflarea nasului. Tabloul clinic este completat de aparitia febrei, alterarea starii generale, inapetenta, varsaturi, scaune diareice, iritabilitate (plans nemotivat).

Tratamentul etiopatogenic se adreseaza factorului cauzator si mecanismului de producere al infectiei otice. Astfel se folosesc antibiotice eficiente pentru germenii care produc otite medii si infectii ale tractului respirator. Dezobstruantele nazofaringiene, sub forma de picaturi, spray sau aerosoli, sunt la fel de importante ca antibioticul pentru restabilirea functionalitatii urechii medii. In cazul in care infectia survine pe un teren atopic se recomanda si un preparat antialergic local sau general.

Tratamentul simptomatic, pentru combaterea durerii si febrei, include administrarea de antialgice si antipiretice la nevoie, pe cale generala dar si local.

Tratamentul chirurgical : miringotomia (incizia membranei timpanice) se indica in cazul persistentei sau agravarii simptomelor in ciuda tratamentului corect aplicat, sau in cazul aparitiei complicatiilor, inclusiv in bolile infectocontagioase ale copilariei.

– Ce nu stim despre otita?

Otita la copil, netratata corect poate duce la complicatii nedorite si dificil de vindecat.

Este important ca tratamentul cu antibiotice sa fie dus pana la capat, chiar daca simptomele dispar dupa una, doua zile, deoarece numai in acest fel se previne o eventuala recidiva si infectia este vindecata complet.

– Cand este recomandat sa se scoata polipii si amigdalele la copii?

Adenoidita cronică, cunoscută şi sub denumirea de polipi, este o afecţiune des întâlnită în rândul copiilor, în special printre cei cu vârste între 3 şi 6 ani.

Adenoidita este una dintre cauzele principale de infecţii respiratorii recidivante, iar odată devenită cronică, poate duce la complicaţii severe dacă nu este tratată corespunzător.

Adenoidita cronica se manifestă prin sindromul de obstrucție nazală: respirația pe nas este îngreunată mai ales în timpul eforturilor fizice, somnul este agitat, cu respirație preponderent orală, copilul ține permanent gura deschisă, nu își poate sufla nasul care începe să fie mai mereu înfundat. La copil apare „faciesul adenoidian”, expresia de surmenaj și de copil permanent obosit, apatic, cu frecvente dureri de cap. Vocea este nazonată, copilul vorbește și respiră pe gura “fonfăit”.

În cazul adenoiditei cronice, apare de obicei o scădere moderată a auzului deoarece amigdala faringiană mărită în volum acoperă orificiul din spatele nasului al trompei lui Eustachio, acel tub care face legătura și care egalizează presiunea aerului din spatele nasului cu cea din spatele timpanului. Din această cauză, în spatele timpanului, se va acumula un lichid care, într-o primă fază, este steril, dar care împiedică transmiterea corespunzătoare a sunetului prin urechea medie și, astfel, apare otita seroasă. Copilul începe să nu mai audă bine, dă televizorul tare, vorbește pe un ton ridicat, întreabă frecvent „ce ai spus?”, devine neatent. În timp, lichidul din spatele timpanului se poate infecta și poate genera otită medie acută bacteriană care poate duce la perforarea membranei timpanice.

Dacă părinții sesizează că, în timpul somnului, copilul sforăie, că acesta nu aude corespunzător când este strigat din spate sau simte nevoia de a crește nejustificat de mult volumul televizorului sau vorbește de o perioadă de timp mai tare decât de obicei și dacă are secreții permanente în nas și în spatele nasului, cu tuse matinală persistentă, este necesară consultația unui medic specialist ORL. Acesta va pune un diagnostic corect și va recomanda tratamentul corespunzător.

Amigdalele joaca un rol important in apararea organismului contra infectiilor bacteriene. Aceste tesuturi sunt o mica parte a sistemului imunitar si sunt formate din vegetatii adenoide (mai sus de cerul gurii si in partea dinapoi a nasului), amigdala linguala (in josul limbii) si doua amigdale palatine (situate de o parte si de alta a cerului gurii). Amigdalele si vegetatiile adenoide (popular, polipii) sunt utile atata vreme cat functioneaza normal. Daca facem amigdalite repetate, atunci amigdalele devin un focar de infectie.

Amigdalita cronica, de exemplu, este o boala inflamatorie cronica manifestata prin dureri sau jena in gat. Se produce din cauza streptococului beta hemolitic patogen (evidentiat prin cresterea cantitatii de anticorpi din sange – ASLO crescut). De fapt, daca stim ca avem probleme cu amigdalele, in momentul in care ne facem analizele uzuale, trebuie sa cerem neaparat si testul ASLO.

Interventia chirurgicala pentru extirparea amigdalelor era frecventa in trecut. Acum, se practica doar daca o persoana face mai mult de trei amigdalite pe an, daca are mult timp ASLO crescut sau daca e purtatoare de streptococi. De asemenea, se recomanda in caz de obstructie a cailor aeriene cu posibilitate de sufocare, in special in timpul somnului.

– Care sunt semnele care caracterizeaza imbolnavirile respiratorii?

 Gripa este cea mai frecventă afecţiune a tractului respirator în sezonul rece, este o boală acută, virală, foarte contagioasă, fiind generată de un virus ARN – Myxovirus influenzae; acest virus are o mare labilitate genetică (mai ales tipul A), lucru care explică absenţa imunităţii durabile;

Din punct de vedere clinic, după o incubaţie de 24÷72 ore din momentul contactului cu persoana infectată pot apărea: cefalee intensă frontală şi retroorbitală, mialgii, artralgii, uneori fotofobie, lombalgii (sindromul algic), febră 40˚C, frisoane, anorexie, tahicardie (sindromul infectios), astenie fizică. De asemenea se va dezvolta o inflamaţie la nivelul căilor aeriene superioare cu dureri faringiene, răguşeală, tuse seacă iritativă, iritare a mucoasei conjunctivale şi nazale (manifestate prin lăcrimare şi rinoree abundentă).

 Rinita alergică este o reacţie exagerată a sistemului imunitar la particulele inspirate din aer. În mod normal sistemul imunitar protejează corpul împotriva virusurilor şi a bacteriilor prin producerea de anticorpi care să lupte împotriva acestora. În cazul rinitei alergice, sistemul imunitar începe să lupte împotriva substanţelor care în mod normal nu sunt nocive, cum ar fi acarienii şi polenul (alergeni), ca şi când acestea ar începe să atace organismul. Aceasta reacţie exagerată cauzează inflamaţie şi simptome care afectează în principal nasul, dar şi ochii, urechile, gâtul şi gura. Simptomele imediate ale rinitei alergice cel mai des întâlnite sunt:

– strănutul în salve, îndeosebi dimineaţa la trezire; strănutul poate apărea chiar şi în decurs de 1- 2 minute de la expunerea la alergeni:

– rinoreea (când curge nasul) se poate manifesta de obicei sub forma unui lichid clar şi filant (limpede şi care nu e vâscos), dar poate deveni vâscos şi închis la culoare sau galben dacă se dezvoltă o infecţie nazală sau a sinusurilor. Rinoreea poate apărea la un interval de 3 minute de la expunerea la alergen;

– secreţiile nazale care se scurg pe pereţii posteriori ai gâtului determină senzaţia de prurit. Poate declanşa o tuse cronică în timp ce pacientul încearcă să-şi elibereze gâtul de secreţii;

– lăcrimare abundentă şi prurit ocular (mâncărime a ochilor);

– prurit (mâncărime), otică (a urechilor), nazală şi a gâtului.

 Rinita vasomotorie reprezinta inflamarea mucoasei foselor nazale prin tulburarea controlului fluxului sangvin de la acest nivel, rezultand vasodilatatie si edem al mucoasei. Mai poate fi denumita si rinita nonalergica, deoarece factorul declansator nu este alergic. Apare la orice varsta, dar este mai frecventa la adultul tanar. S-a observat ca persoanele diagnosticate cu rinita vasomotorie sunt predispuse spre anxietate si depresie. Tabloul clinic este dat de urmatoarele semne si simptome: rinoree, obstructie nazala cu  anosmie, stranut in salve, congestia mucoasei nazale. Exacerbarea simptomelor este produsa de  aerul rece, mirosurile tari, alte substante volatile iritante, stresul.

Faringita acută se manifestă prin dureri puternice în gât, cu senzaţie de prurit (senzaţie de mâncărime locală) şi de uscăciune în gât, însoţite de dificultăţi la înghiţire. Aceste manifestări locale pot fi însoţite de simptome mai mult sau mai puţin intense, cum ar fi febra, cefaleea, oboseala, o stare de indispoziţie. În funcţie de etiologie, virală sau bacteriană, pot să apară şi alte simptome, cum ar fi tusea seacă, rinoreea (secreţia nazală), conjunctivita, manifestări abdominale (greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree), uneori chiar adenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici din zona maxilară). În cazul faringitei de etiologie virală, simptomele debutează gradat, prin dureri puternice în gât şi febră. Când simptomele apar brusc, iar febra depăşeşte 38,5°C, etiologia faringitei este bacteriană.

Sinuzita acuta – este mai jos

– Cat de periculoasa este laringita?

 Laringita acută apare la sugari şi mai ales la copii între 1 şi 6 ani, fiind o inflamaţie mono sau polimicrobiana a mucoasei laringiene. Apare mai ales la schimbările climatice (trecerea de la primăvară la vară sau de la toamnă la iarnă).

Laringita acută este mult mai gravă decât la adulţi deoarece laringele copilului (calea prin care trece fluxul de aer către plămâni) are anumite particularitati anatomice, si anume : este mult mai îngustat decât la adult, având dimensiuni reduse de cca 4-5 mm şi orice inflamaţie poate îngusta 50-75% din filiera respiratorie a copilului. În plus, mucoasa laringelui este bogată în ţesut limfatic care se edematiază uşor (îşi creste volumul uşor) şi, mai mult decât atât, este foarte reactivă, astfel încât are tendinţa la spasm (adică poate să apară sufocarea când corzile vocale nu se mai deschid sa treacă fluxul de aer către plămâni).

Simptomatologia poate fi brusca sau progresiva cu dispnee (respiraţie greoaie), tuse seaca lătrătoare, disfonie (voce răguşită), stare generală alterată, agitaţie.

Semnele apar frecvent în timpul nopţii, când copilul se trezeşte brusc din somn, foarte agitat datorită lipsei de aer. Se identifică, pentru sugar şi nou-nascut, o creştere a numărului de respiraţii/minut, apare un tiraj suprasternal şi supraclavicular (un efort uriaş de a respira manifestat prin miscări ample ale peretelui toracic), prezenţa stridorului sau a disfoniei (vocii ragusite) precum şi apriţia tusei “lătrătoare”, uscate. Copilul este cianotic, agitat, cu tulburari de comportament.

Este foarte important să se recunoască gravitatea afecţiunii încă de la primele semne şi să se prezinte la spital cât mai rapid pentru instituirea tratamentului fazei critice, care va stabiliza copilul, permiţând continuarea tratamentului la domiciliu.

 – Ce este sinuzita si cum o tratam?

Bolile inflamatorii acute ale sinusurilor paranazale se caracterizează prin inflamatia învelișului mucos al cavitătilor paranazale. Expunerea la frig, umezeală, diferențele bruște de temperatură și presiune atmosferică, noxele, praful slăbesc puterea de apărare a mucoasei rino-sinusale, prin inhibarea activității muco-ciliare locale. În ceea ce priveste, factorii favorizanți ai dezvoltării unui episod de rino-sinuzită enumerăm prezența unor factori obstructivi intranazali cronici (deviatie de sept, rinite cronice hiprtrofice), precum și a unor particularități anatomice nazo-sinusale locale (anomalii ale complexului osteo-meatal, malformații rino-sinusale, sechele post-traumatisme nazale). Bolile generale, de tipul diabetului zaharat, stări carențiale prelungite ale organismului ca : avitaminozele, sindroamele anemice, hipocalcemiile, infecția cu bacilul Koch predispun către o sensibilitate accentuată la variațiile parametrilor fizici ai mediului ambiant, și implicit a contacara mult mai facil o infecție de căi respiratorii superioare. Alteori, în etiopatogenia sinuzitelor acute apar stările alergice sub diferite forme (coriza de fân, rino-sinuzite polipoase, rino-sinuzite hiperplazice).

Etiopatogenia rino-sinuzitelor acute este dată cel mai frecvent de Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis precum și Staphylococcus aureus. Sinuzitele acute sunt în principal monomorfe, determinate de prezența unui singur agent etiologic. Sinuzitele cronice recunosc ca etiopatogenie o flora polimorfă multimicrobiană.

Sinuzita poate fi acută (care durează mai puțin de 4 săptămâni) sau cronică (care durează 4 săptămâni sau mai mult).

Din punct de vedere clinic, tabloul sinuzitei acute cuprinde durere facială, obstrucție nazală, secreții intra-nazale purulente, scăderea mirosului (hiposmie), febră (T>38,2 C), uneori halenă fetidă, fatigabilitate, tuse. Localizarea durerii sau a sensibilitătii depinde de sinusul afectat:

  • durerea la nivelul obrajilor și a incisivilor este deseori cauzată de inflamația sinusului maxilar ;
  • durerea la nivelul frunții, deasupra sprâncenelor, poate fi cauzată de inflamarea sinusului frontal;
  • durerea retrooculară (în spatele ochilor), în creștetul capului sau la nivelul ambelor tâmple, poate fi produsă de inflamația sinusului sfenoidal ;
  • durerea în jurul orbitei sau retroocular este determinată de inflamația sinusului etmoid.

Există câteva modalități profilactice prin care se poate reduce riscul dezvoltării sinuzitelor:

  • măsuri imunoprofilactice nespecifice, bazate pe principii și remedii naturale, înainte de sezonul rece ;
  • tratarea congestiei nazale (nas infundat) cauzata de viroze respiratorii sau de alergii; aceasta poate ajuta la prevenirea infecției bacteriene a sinusurilor ;
  • evitarea contactului cu persoanele bolnave, care prezintă infecții de căi respiratorii superioare;
  • evitarea fumatului activ si pasiv; fumatul scade capacitatea de apărare a mucoasei, prin încetinirea clearence-ului muco-ciliar ;
  • evitarea respirării de aer uscat; este recomandat umidifierea și aromatizarea aerului respirat, în principal pe durata sezonului rece, prin utilizarea uleiurilor volatile, de exemplu Uleiul volatil de mentă, Uleiul volatil de eucalipt, Uleiul volatil de brad.

Tratamentul medicamentos vizeaza utilizarea unui antibiotic per os sau intravenos, in functie de antibiograma ( in cazurile grave cel putin 10 zile), antiinflamatorii, mucolititice (pentru fluidificarea si eliminarea mai usoara a secretiilor din sinus) si secretolitice, antihistaminice, tratament local (toaleta foselor nazale, mese dezobstruante nazale, administrare de spray nazal vasoconstrictor).

De regula, sub tratament medical bine condus, sinuzita acuta bacteriana se vindeca in 8-10 zile.

In cazul sinuzitei maxilare, evolutia nefavorabila dupa cateva zile de tratament antibiotic corect condus sau formele de la inceput severe de sinuzita maxilara impun punctie sinusala prin meatul inferior cu drenarea secretiilor purulente din sinusul maxilar

Interventia chirurgicala se impune in anumite cazuri, cand sinuzita cronica este provocata de un blocaj fizic nazal (corectarea obstructiei nazale : deviatia sept nazal, hipertrofia cornetelor nazale inferioare).

1 Comment

  1. Aurica

    May 10, 2017 at 3:02 pm

    Eu am ajuns cu baiatul la dna dr. Adina Zamfir de la Grigore Alexandrescu. Este un medic extraordinar. Isi gaseste timp pentru toti copilasii, este blanda si rabdatoare, lucreaza ireprosabil. O recomand fara ezitare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *